Infarctul osos este o leziune osoasă medulară care se află în același spectru de boli ca și osteonecroza. Pacienții prezintă de obicei o leziune asimptomatică în metafiza sau diafiza oaselor lungi, descoperită incidental pe radiografii.
Ce este infarctul osos?
Infarctul osos este un termen folosit pentru a se referi la osteonecroza din metafiza sau diafiza unui os. Aceasta este o afecțiune în care lipsa aportului de sânge provoacă leziuni osoase. Osul sănătos este mereu în schimbare. Porțiuni de os care se descompun din cauza exercițiilor normale și a activității zilnice se vindecă continuu. În osteonecroză, osul își pierde aportul de sânge și capacitatea de a se vindeca. Este cel mai frecvent în oasele din apropierea articulațiilor, cum ar fi glezna, încheietura mâinii, șoldul și umărul. Pe măsură ce boala progresează, osul se poate crăpa, ducând la colaps. Dacă acest lucru se întâmplă la un os din interiorul unei articulații, poate provoca durere și dificultăți de mișcare a articulației. De asemenea, poate deteriora oasele din apropiere și cartilajul din jur.
Când apare infarctul osos?
Această afecțiune poate apărea după traumatisme severe, cum ar fi o fractură sau luxație osoasă. În unele cazuri, nu există o cauză cunoscută a bolii. În cazul unora dintre pacienți, o combinație de factori poate duce la osteonecroză. Alte cauze și factori de risc pentru această boală includ:
- Utilizarea prelungită a steroizilor pe cale orală sau intravenoasă
- Consum intens de alcool
- Fumat
- Tulburări de coagulare a sângelui
- Infecția cu HIV sau administrarea de medicamente pentru HIV
- Radioterapie sau chimioterapie
- Siclemie
- Boala Gaucher
- Lupus eritematos sistemic
- Diabet
- Primirea unui organ transplantat
- Pancreatită
- Boli autoimune
- Cancer
Imagistica în infarctul osos
Imagistica în infarctul osos ajută la identificarea structurilor afectate și la evaluarea gradului de afectare a osului sau a articulațiilor. Aceste informații ajută la determinarea stadiului bolii, iar metodele imagistice utilizate sunt: razele X, RMN și CT.
Razele X
Razele X sunt de obicei primul tip de studiu imagistic pe care medicul îl va recomanda, deoarece pot ajuta și la excluderea altor cauze de durere articulară, cum ar fi o fractură sau artroza. Cu toate acestea, o radiografie nu este suficient de sensibilă pentru a detecta modificările osoase în stadiile incipiente ale osteonecrozei, așa că medicul poate indica efectuarea testelor suplimentare. Dacă pacientul este diagnosticat cu infarct osos, razele X sunt adesea folosite pentru a monitoriza oasele în etapele ulterioare.
RMN
RMN-ul este un instrument extrem de sensibil pentru vizualizarea oaselor și articulațiilor și poate detecta semnele precoce de osteonecroză înainte ca acestea să fie văzute pe o radiografie. Un RMN poate chiar detecta semne de osteonecroză înainte de a prezenta simptome. RMN-urile pot ajuta la evaluarea gradului de deteriorare a osului și a structurii generale a articulației.
CT
Scanarea CT creează o imagine mai clară decât o radiografie simplă. Medicul radiolog poate folosi o scanare CT pentru a evalua amploarea leziunilor osoase, dar acestea sunt mai puțin frecvent utilizate decât RMN-urile, deoarece prezintă o acuratețe.
