Substanța de contrast este utilizată în tehnicile de imagistică pentru a evidenția diferențele dintre diferitele părți ale corpului, inclusiv acele părți care au o compoziție similară. Cele mai frecvente substanțe de contrast folosite sunt cele iodate și pe bază de gadoliniu. Acești agenți sunt adesea esențiali pentru a oferi diagnostice precise și sunt aproape întotdeauna siguri și eficienți atunci când sunt administrați corect.
Ce este substanța de contrast?
Agenții de contrast sunt substanțe chimice utilizate în radiografia medicală, imagistica prin rezonanță magnetică, tomografia computerizată, angiografie și, ocazional, imagistica cu ultrasunete. Agenți chimici dezvoltați ajuta la caracterizarea patologiei prin îmbunătățirea rezoluției de contrast a unei modalități de imagistică.
Poate fi o substanță pe bază de iod, sulfat de bariu, gadoliniu sau amestec salin și aer care poate fi înghițit sau injectat intravenos.
Substanța de contrast distinge între organe, țesuturi, oase sau vase de sânge în timpul examenului imagistic. Acest lucru îi ajută pe medici să vadă mai bine ce se întâmplă în interiorul corpului, ceea ce duce la un diagnostic mai precis și la un plan terapeutic cat mai eficient.
Selecția pacienților pentru substanța de contrast
Având în vedere că este o substanță chimică, substanța de contrast nu este indicată tuturor pacienților. Selecția pacienților care urmează să fie supuși unei examinări cu contrast trebuie să țină cont de patru obiective generale:
- Pacientul are indicație și administrarea de contrast este adecvată acestuia;
- Echilibrarea probabilității unui eveniment advers cu beneficiul examinării;
- Pentru a promova un diagnostic precis și un tratament eficient;
- Să fie pregătit pentru a trata o reacție în cazul în care apare una.
Factorii care influențează selecția pacienților
Alergii: O reacție anterioară de tip alergic sau de tip necunoscut la aceeași clasă de substanță de contrast este considerată cel mai mare factor de risc pentru prezicerea evenimentelor adverse viitoare.
Astm: Pacienții cu astm au un risc mai mare de a dezvolta o reacție adversă la substanță de contrast.
Insuficiență renală. Există studii care arată că substanțele de contrast pot provoca disfuncție renală, în special la pacienții cu insuficiență renală preexistentă asociată cu diabet.
Afecțiuni cardiologice. Pacienții cu boală cardiacă severă pot prezenta un risc crescut de apariție a unui eveniment cardiac non-alergic dacă apare o reacție de contrast alergică sau non-alergică.
Alți factori sunt:
- Vârsta și sexul
- Beta-blockers
- Feocromocitom
- Miastenia gravis
- Hipertiroidism
Tipuri de substanță de contrast
Există mai multe tipuri de materiale de contrast:
Compușii pe bază de iod și sulfat de bariu. Aceste substanțe de contrast pot fi injectate în vene sau artere.
Sulfatul de bariu este cel mai comun material de contrast luat pe cale orală. Poate fi utilizat și pe cale rectală și este disponibil în mai multe forme.
Gadoliniul este componenta cheie a materialului de contrast cel mai des utilizat în examenele de rezonanță magnetică.
Soluția salină este, de asemenea, utilizată ca materiale de contrast în examenele imagistice.
Efecte adverse asociate cu substanța de contrast
Efectele secundare ale substanțelor de contrast radiografice variază de la efecte simple precum mâncărime, până la cele care pot pune viața în pericol. Reacțiile de hipersensibilitate ușoare constau în erupții cutanate imediate, înroșirea feței sau prurit urticarie, rinoree, greață vărsături, diaforeză, tuse și amețeli.
Reacțiile moderate până la severe cu o incidență <0,04% includ vărsături persistente, urticarie difuză, cefalee, edem facial, edem laringian, bronhospasm palpitații, tahicardie, insuficiență cardiacă și pierderea cunoștinței, edem pulmonar, convulsii, sincopă.