RMN-ul în cancerul pancreatic este un instrument valoros în diagnosticarea și stadializarea cancerului pancreatic, în special pentru evaluarea tumorilor mici și a răspândirii acestora la structurile din apropiere.
Ce este cancerul pancreatic?
Pancreasul joacă un rol esențial în digestie prin producerea de enzime de care organismul are nevoie pentru a digera grăsimile, carbohidrații și proteinele.
De asemenea, pancreasul produce doi hormoni importanți: glucagon și insulină. Acești hormoni sunt responsabili de controlul metabolismului glucozei (zahărului).
Există două tipuri principale de cancer pancreatic, în funcție de tipul de celulă în care se formează:
Adenocarcinom pancreatic. Acesta este cel mai frecvent tip de cancer pancreatic. Începe în celulele exocrine, care produc enzime care ajută la digestie.
Tumori neuroendocrine pancreatice. Acest tip mai rar de cancer pancreatic începe în celulele endocrine, care eliberează hormoni care afectează totul, de la starea de spirit la metabolism.
RMN-ul în cancerul pancreatic
RMN-ul în cancerul pancreatic este o metodă imagistică non-invazivă, eficientă și sigură care se bazează pe utilizarea unui magnet puternic pentru a crea imagini detaliate ale pancreasului.
RMN-ul poate ajuta la identificarea tumorilor mici, care nu deformează conturul, ce ar putea fi trecute cu vederea prin tomografie computerizată. În plus, poate ajuta la diferențierea leziunilor pancreatice benigne de cele maligne.
De asemenea, această tehnică imagistică poate evalua extinderea tumorii, inclusiv implicarea vaselor de sânge din jur, a nervilor și a altor organe, ceea ce este crucial pentru a determina dacă tumora este rezectabilă.
Stadializarea precisă cu RMN poate determina dacă un pacient este un candidat potrivit pentru intervenție chirurgicală și poate ghida abordarea chirurgicală, dar poate ajuta și la monitorizarea răspunsului la tratament.
Cum se efectuează procedura?
Înainte de începerea scanării RMN, pacientul este plasat pe masa de examinare în decubit dorsal. La recomandarea medicului specialist, pacientului i se poate administra o substanță de contrast, de obicei pe bază de gadoliniu, pentru a evidenția structurile examinate.
Ulterior masa de examinare este introdusă în interiorul aparatului RMN pentru a începe scanarea. Medicul radiolog va opera aparatul dintr-o cameră alăturată, însă acesta va putea comunica pe tot parcursul procedurii cu pacientul prin intermediul unui difuzor.
Pacientul trebuie să rămână nemișcat pe tot parcursul scanării, iar în anumite momente acestuia i se poate cere chiar să își țină respirația pentru a nu influența claritatea imaginilor. Dacă pacientul suferă de claustrofobie, acestuia îi poate fi administrat un sedativ pentru relaxare în timpul examinării.
Riscuri și complicații
În general, RMN-ul este o procedură sigură, fără efecte secundare semnificative. Cu toate acestea, contraindicațiile generale RMN se aplică pacienților cu implanturi metalice sau dispozitive medicale sensibile la câmpul magnetic. De asemenea, utilizarea contrastului intravenos poate avea riscuri asociate, cum ar fi reacții alergice sau afectarea funcției renale.
