RMN-ul în artroză este o metodă imagistică bazată pe utilizarea unui câmp energetic foarte puternic cu ajutorul căruia sunt efectuate imagini detaliate ale structurilor osoase. RMN-ul este o tehnică sigură, nedureroasă și non-invazivă prin care medicul radiolog poate diagnostica, stadializa și stabili un tratament adecvat al afecțiunii.
Ce este artroza?
Artroza este o afecțiune degenerativă care se formează ca urmare a uzurii cartilajului articular de la capetele oaselor, cauzând durere și inflamație. Aceasta este întâlnită cel mai adesea la persoanele în vârstă, boala având o formă de dezvoltare lentă, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.
Artroza poate afecta practic orice articulație din corp, însă cel mai frecvent o întâlnim la genunchi, sold, coloana vertebrală și degete, fiind cele mai solicitate articulații.
RMN-ul în artroză
RMN-ul în artroză poate identifica orice deteriorare la nivelul articulațiilor și a țesuturilor din jur, precum:
- Deteriorarea cartilajului
- Pinteni osoși
- Rupturi la nivelul ligamentelor
- Creștere a densității osoase
- Sinovita sau inflamația membranei sinoviale în articulații
- Edemul măduvei osoase, care este o acumulare de lichid în măduva osoasă
- Efuziune articulară, numită în mod obișnuit „apă la genunchi”
RMN-ul poate arăta dacă au existat leziuni ale osului sau microfracturi, care pot apărea în stadiile ulterioare ale bolii.
De asemenea, RMN-ul poate oferi imagini detaliate ale țesutului din jur, ceea ce permite medicului să detecteze inflamația în țesuturile moi mult mai devreme decât în cazul unei radiografii.
În plus, această metodă imagistică poate identifica eroziunile osoase și poate evalua gradul de uzură al cartilajului care căptușește articulația înainte ca această leziune să fie vizibilă pe o radiografie.
Cum se efectuează procedura?
Înainte de a începe procedura pacientului i se va cere să îndepărteze orice bijuterii sau orice accesorii metalice, iar apoi acesta va fi întins pe masa de examinare.
La indicația medicului radiolog, pacientului i se poate administra un agent de contrast pentru a evidenția zona supusă scanării.
Ulterior, masa va fi introdusă în interiorul aparatului RMN, astfel încât zona afectată să fie plasată în aparat. Pe parcursul examinării, pacientului i se va cere să rămână nemișcat pentru a nu afecta claritatea imaginilor, iar între scanări specialistul poate indica schimbarea poziției corpului.
Riscuri și complicații
Riscurile și complicațiile asociate RMN-ului sunt minime, deoarece acest tip de examinare nu utilizează radiații ionizate. Pacientul poate prezenta, în anumite cazuri, reacții adverse la substanța de contrast, însă reacțiile sunt de cele mai multe ori ușoare și pot fi tratate medicamentos.
RMN-ul nu este indicat în cazul pacienților care prezintă dispozitive metalice implantate, deoarece magnetul puternic din interiorul aparatului RMN poate interfera cu acestea.
