Radioembolizarea hepatică este o procedură minim invazivă care combină embolizarea și radioterapia pentru a trata cancerele hepatice. Microsferele umplute cu un izotop radioactiv sunt plasate în interiorul vaselor de sânge care alimentează o tumoare. Acest lucru blochează alimentarea cu sânge a celulelor canceroase și furnizează o doză mare de radiații tumorii, fără a afecta țesutul normal. Radioembolizarea poate ajuta la extinderea vieții pacienților cu tumori inoperabile și la îmbunătățirea calității vieții acestora.
Indicațiile radioembolizării hepatice
Radioembolizarea este utilizată pentru a încetini evoluția și pentru a trata cancerului hepatic. Aceasta este indicată în cazul:
- Cancerului primar (carcinom hepatocelular, colangiocarcinom) care provine din ficat
- Metastazelor care se răspândesc dintr-o altă zonă la ficat, cum ar fi colonul, sânii, tumorile neuroendocrine
- Tumorilor maligne primare nerezectabile
- Tumorilor metastatice care au un răspuns limitat la chimioterapie
De asemenea, în cazul unora dintre pacienți, radioembolizarea micșorează tumorile până la punctul în care un transplant de ficat devine o posibilitate.
Cum se efectează radioembolizarea hepatică?
Radioembolizarea hepatică se efectuează în timpul unei proceduri numite angiografie. Înainte de îneceperea procedurii, pacientului i se va administra un sedativ intravenos. Medicul radiolog introduce apoi un cateter într-o arteră din zona inghinală. Sub ghidare cu raze X, cateterul este mutat în vasele de sânge care furnizează tumora din ficat. Apoi, medicul injectează lichid care conține particule radioactive mici în artera corespunzătoare. Particulele rămân în tumoră, blocând fluxul de sânge către celulele canceroase, distrugându-le și micșorând tumora. În cele mai multe cazuri, țesutul sănătos din jur suferă leziuni minime de radiații după radioembolizare. Radiația din particule dispare treptat în decurs de o lună.
Înainte de radioembolizare, se efectuează teste pentru a asigura siguranța și creșterea probabilității de succes. Acestea includ teste de sânge de rutină și o evaluare a fluxului sanguin, inclusiv o angiografie inițială. Prima angiografie servește drept test, permițând medicului să se asigure că arterele abdomenului și ficatului sunt potrivite pentru radioembolizare.
Beneficii – radioembolizarea hepatică
Radioembolizarea prezintă o serie de beneficii față de alte tratamente destinate cancerului hepatic, iar acestea includ:
- Radioembolizarea poate îmbunătăți calitatea vieții și poate prelungi viața pacienților cu cancer hepatic care au tumori inoperabile
- Efectele secundare asociate sunt de obicei mai puțin severe decât efectele secundare ale altor tratamente pentru cancerul hepatic
- Nu este necesară nicio incizie chirurgicală
- O doză mai mare de radiații poate fi administrată tumorii decât în cazul terapiei standard cu fascicul extern
- Micșorarea tumorii astfel încât transplantul sau rezecția tumorală să devină o opțiune posibilă
