CT-ul de șold este o investigație imagistică bazată pe utilizarea razelor X și a tehnologiei computerizate. Aceasta este o metodă eficientă și nedureroasă pentru diagnosticarea și investigarea amănunțită a afecțiunilor șoldului.
Când este indicat CT-ul șoldului?
Scopul principal al unui CT de șold este reprezentarea morfologiei osoase tridimensionale a zonei capului femural, a gâtului femural și a acetabulului. Acest lucru este util în special pentru planificarea preoperatorie sau evaluarea șoldului postoperator. În plus, acesta poate fi indicat și în diagnosticarea diverselor patologii ale articulației și în identificarea sursei durerii.
Cum se efectuează procedura?
Înainte de a efectua procedura, pacientul va fi poziționat pe masa de examinare care va aluneca în interiorul aparatului CT. În unele cazuri, medicul curant poate indica administrarea unei substanțe de contrast care are rolul de a evidenția structurile supuse examinării.
Apoi, masa de examinare este introdusă în aparatul CT pentru a începe procesul de scanare. În tot acest timp specialistul radiolog va opera aparatul dintr-o cameră alăturată.
Poate fi nevoie de efectuarea mai multor scanări, iar pacientului i se poate cere să schimbe poziția șoldului după fiecare a scanare, însă în timpul fiecărei scanări propriu-zise pacientul va trebui să stea complet nemișcat pentru a nu afecta claritatea imaginilor.
Ce afecțiuni pot fi depistate cu ajutorul CT-ului de șold?
CT-ul de șold poate ajuta la depistarea unei varietăți de afecțiuni, precum:
- Fracturi femurale sau acetabulare proximale
- Artroza șoldului
- Sindromul de impingement femuroacetabular
- Displazia de șold
- Complicații ale protezelor de șold
- Artrita inflamatorie sau septica
- Tumori osoase si ale tesuturilor moi
- Leziuni ale cartilajului sau rupturile labrale
Riscuri și complicații
În general, CT-ul șoldului este o investigație sigură, iar complicațiile sunt minime. În unele cazuri substanța de contrast administrată poate provoca efecte adverse sau leziuni ale rinichilor și insuficienta renală, mai ales dacă pacientul prezintă o afecțiune renală.
Nivelul de radiații nu reprezintă un pericol, deoarece cantitatea de radiații utilizată în timpul scanărilor este scăzută.
