Biopsia pancreatică cu ac este o tehnică sigură și precisă pentru obținerea de probe pentru diagnostic patologic la pacienții care prezintă mase pancreatice nediagnosticate. Biopsia percutantă cu ac se efectuează în general sub ghidaj ecografic sau CT.
Ce este biopsia pancreatică?
Biopsia pancreatică percutanată este efectuată cel mai adesea pentru diagnosticul de adenocarcinom ductal suspectat la pacienții care nu pot avea o intervenție chirurgicală.
Procedură constă în îndepărtarea unei mici bucăți de țesut sau a unei probe de celule din pancreas sub ghidaj imagistic, astfel încât să poată fi examinată la microscop. Biopsia pancreatică este singurul mod sigur de a spune dacă anomaliile identificate la nivelul pancreasului precum un nodul sunt maligne sau benigne.
Când este indicată biopsia pancreatică?
Acest tip de biopsie poate fi indicată în următoarele cazuri:
- Diagnosticul maselor pancreatice
- Distingerea cancerului primar de cel metastatic
- Evaluarea tumorilor inoperabile
- Leziuni necanceroase suspectate
- Pacienți cu risc chirurgical ridicat
- Transplanturi pancreatice
- Infecții
Cum se efectuează procedura?
Biopsia pancreasului poate fi efectuată sub ghidaj ecografic sau tomografie computerizată. După ce locul de inserție al acului este amorțit cu anestezie locală, un ac este introdus în masa pancreatică. Acul este folosit pentru a extrage o mică mostră de țesut din pancreas.
Mostra este apoi trimisă la un laborator de patologie pentru examinare la microscop pentru a determina natura leziunii (de exemplu, canceroasă sau benignă).
Procedura este sigură, nedureroasă și rapidă. Durează de obicei aproximativ 10 minute, iar pacienții se pot întoarce acasă în câteva ore după procedură.
Riscuri și complicații
Principalele riscuri și complicații asociate cu biopsia pancreatică sunt:
- Sângerare excesivă
- Tăierea unei găuri în intestinul subțire
- Infecție
- Pancreatită acută sau inflamație bruscă a pancreasului
Sângerarea este raportată la mai puțin de 2% dintre persoanele care sunt supuse biopsiei percutanate, dar este de obicei minoră și se rezolvă de la sine.
Există un risc foarte mic de deces, studiile raportând rate între aproximativ 0,1% și 0,8%. Decesul este de obicei legat de sângerare, conform studiilor.
