Urografia RMN este o tehnică imagistică care permite evaluarea neinvazivă optimă a multor anomalii ale tractului urinar. Această metodă imagistică se bazează pe utilizarea undelor magnetice pentru a crea imagini detaliate ale rinichilor, ureterelor și vezicii urinare. Urografia RMN nu utilizează radiații ionizate, fiind o metodă sigură și eficientă examinare a structurii și a funcției tractului urinar.
Când este indicată urografia RMN?
Urografia RMN poate fi indicată în următoarele cazuri:
- Evaluarea tractului urinar post traumatism
- Obstrucție uretrală suspectată
- Infecții frecvente ale tractului urinar
- Anomalii congenitale suspectate
- Hematurie (prezența sângelui în urină)
- Stadializarea locală a cancerului
Cum se efectuează procedura?
În timpul urografiei RMN, pacientul va fi întins pe spate sau în unele cazuri pe o parte sau pe burtă pe o masă mobilă de examinare care va aluneca ulterior în interiorul aparatului RMN. Lângă zona supusă examinării pot fi plasate niște bobine capabile să primească și să transmită undele radio. La recomandarea medicului, pacientului i se poate administra intravenos un agent de contrast care are rolul de a evidenția structurile interne supuse examinării. De asemenea, pacientului i se va cere să rămână nemișcat pe tot parcursul procedurii de scanare, timp în care medicul radiolog operează aparatul RMN dintr-o încăpere alăturată.
Procedura durează de obicei între 30 de minute și o oră.
Ce afecțiuni poate depista urografia RMN?
Această metodă imagistică prezintă o acuratețe ridicată în depistarea afecțiunilor sistemului urinar, printre care:
- Chisturi renale
- Carcinom cu celule renale
- Carcinom cu celule tranziționale
- Obstrucție a joncțiunii ureteropelvine
- Calculi renali sau vezicali
- Hematurie
- Hidronefroză
Riscuri și complicații ale urografiei RMN
Riscurile și complicațiile asociate acestei proceduri sunt minime, mai ales dacă sunt respectate criteriile de siguranță și pregătirea adecvată, anterioară examinării. Expunerea pacientului la câmpul magnetic nu este periculoasă în sine, dar în cazul pacienților cu dispozitive metalice implantate nu este indicată, deoarece câmpul magnetic poate interfera cu acestea.
În ceea ce privește substanța de contrast, pot exista cazuri în care pacientul să prezinte reacții adverse, însă acestea sunt, de obicei, ușoare și pot fi tratate medicamentos.
De asemenea, administrarea substanței de contrast la pacienții cu funcție renală scăzută este contraindicată, deoarece poate provoca insuficiență renală.
