Crioablația în cancerul pulmonar este o procedură minim invazivă care este potrivită pentru tratamentul curativ al cancerului pulmonar în stadiu incipient inoperabil din punct de vedere medical și pentru reducerea volumului tumorii în carcinomul pulmonar în stadiu avansat.
Ce este cancerul pulmonar?
Cancerul pulmonar este cancerul care se formează în țesuturile plămânilor, de obicei în celulele care căptușesc căile respiratorii.
Există două tipuri principale: cancer pulmonar cu celule mici și cancer pulmonar fără celule mici. Aceste două tipuri cresc diferit și sunt tratate diferit, cancerul pulmonar fără celule mici fiind cel mai frecvent (80%).
Potrivit estimărilor GLOBOCAN 2020 privind incidența și mortalitatea prin cancer produse de Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului, cancerul pulmonar rămâne principala cauză de deces prin cancer, cu aproximativ 1,8 milioane de decese (18%) în 2020.
Crioablația în cancerul pulmonar
Crioablația în cancerul pulmonar este considerată o metodă sigură și eficientă pentru distrugerea sau micșorarea tumorilor, oferind vindecare radicală sau paliație, după caz, pentru pacienții cu diferite stadii ale bolii.
Potrivit studiilor, această metodă ablativă fiind efectuată sub ghidaj imagistic CT, oferă o vizualizare optimă și o precizie ridicată asupra întregului proces, minimizând în acest fel leziunile structurilor înconjurătoare.
Mai mult decât atât, procedura provoacă o durere minimă sau deloc, atât în timpul, cât și după finalizarea acesteia.
În cadrul unui studiu au fost selectați 32 de pacienți cu tumori pulmonare maligne nerezectabile care au fost tratați prin crioablație, iar la scanările CT de monitorizare după 1, 3 și 6 luni, ratele de succes tehnic pentru tratarea leziunilor au fost de 82%, 97% și, respectiv, 91%.
Cum se realizează procedura?
Crioablația percutanată a tumorilor pulmonare se efectuează de obicei sub ghidare CT, cu sedare și anestezie locală, astfel, prin piele este introdus un ac subțire, numit criosondă. Criosonda este plasată direct în tumoră, iar un gaz pe bază de argon aplicat în mod obișnuit poate genera temperaturi de până la -140 °C. Pe măsură ce temperatura scade în intervalul de îngheț, în lichidul extracelular se formează cristale de gheață, ducând la deshidratarea celulelor. Odată cu răcirea ulterioară, se formează gheață intracelulară, perturbând membranele și organelele celulare.
Procesul de congelare și dezghețare se poate repeta în mai multe cicluri pentru a determina necroza țesutului tumoral malign.
