Afecțiunile tiroidei și substanța de contrast reprezintă două aspecte de interes major în domeniul medical, cu implicații semnificative asupra diagnosticului și tratamentului pacienților. Hipertiroidia, caracterizată de o producție excesivă de hormoni tiroidieni, poate fi o afecțiune complexă care necesită evaluare precisă și imagistică detaliată, dar interacțiunea dintre afecțiunile hipertiroidiene și substanța de contrast nu este lipsită de riscuri și complicații.
Ce sunt afecțiunile tiroidei?
Afecțiunile tiroidei se referă la o gamă de condiții caracterizate prin secreția excesivă de hormoni tiroidieni de către glanda tiroidă. Cele mai frecvente cauze ale hipertiroidiei includ:
- Boala Graves-Basedow
- Nodulii tiroidieni toxici
- Gușa nodulară toxică
- Administrarea în exces a medicamentelor pentru hipotiroidism
- Consumul unei cantități prea mari de iod
Simptomele asociate afecțiunilor tiroidei pot include:
- palpitații
- scădere în greutate inexplicabilă
- nervozitate
- transpirație excesivă
- tremur
Diagnosticul hipertiroidei se realizează prin măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni în sânge și prin investigații imagistice ale glandei tiroide, cum ar fi ecografia tiroidiană.
Ce este substanța de contrast?
Substanța de contrast este un agent utilizat în procedurile de imagistică medicală pentru a obține imagini mai clare și detaliate ale anumitor structuri sau organe în timpul examinărilor radiologice. Aceasta poate fi administrată în diferite forme, cum ar fi sub formă de lichid sau sub formă de pastile, și poate fi utilizată în diverse investigații, inclusiv CT, angiografie și RMN. Substanțele de contrast conțin substanțe chimice care permit vizualizarea clară a structurilor interne și a vaselor de sânge în timpul procedurilor de imagistică.
Afecțiunile tiroidei și substanța de contrast
Administrarea substanței de contrast în cazul persoanelor care suferă de hipertiroidism trebuie să fie făcută cu precauție și sub supravegherea atentă a medicului curant. Decizia de a utiliza substanța de contrast în cazul acestor pacienți depinde de mai mulți factori, inclusiv de severitatea afecțiunii, starea generală de sănătate a pacientului și riscurile asociate.
Studiile susțin faptul că, administrarea în situații de urgență justificate a contrastului iodat la pacienții cu hipertiroidism trebuie făcută cu avizul endocrinologului înainte sau măcar dupa injectare (ținând cont de faptul ca tireotoxicoza apare la 3-6 săptămâni dupa utilizarea contrastului iodat), dar și că pacienții cunoscuți cu nodul tiroidian funcțional, cu sau fără gușă multinodulară asociată, sunt
considerați la risc de tireotoxicoză după utilizarea de contrast iodat chiar în absența semnelor clinice
sau biologice de hipertiroidism
Riscuri și complicații – afecțiunile hipertiroidei și substanța de contrast
În cazul persoanelor cu hipertiroidie, pe lângă riscurile și complicațiile comune precum apariția reacților alergice și anumite complicații la nivelul rinichilor, substanța de contrast poate avea efecte și asupra glandei tiroide. Unele substanțe de contrast pot afecta temporar funcționarea glandei tiroide. Aceasta poate duce la modificări ale nivelului hormonilor tiroidieni și poate necesita monitorizare și tratament suplimentar.
Conform studiilor, pacienții cu risc de a dezvolta tireotoxicoză după injectarea substanței de contrast sunt pacienții cu boala Graves și pacienții cu gușă multinodulară cu autonomie tiroidiană, în special pacienții vârstnici și pacienții care locuiesc în zonele cu deficit de iod.
